[frame src=”http://avocatmurariurazvan.ro/wp-content/uploads/2014/04/stockvault-law137274-768×300.jpg” width=”200″ height=”300″ align=”right” linkstyle=”normal”]
1. Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Penal se pune problema aplicării noilor dispoziţii legale şi totodată identificarea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce priveşte aplicarea noilor dispoziţii, unele fapte incidente legii vechi nu mai sunt prevăzute de noua reglementare, operând astfel dezincriminarea unor infracţiuni din vechiul cod, precum prostituţia, cerşetoria. De asemenea, tulburarea de posesie incriminată în art. 256 NCP, îşi pierde caracterul infracţional atunci când aceasta nu s-a comis nici prin violenţe sau ameninţări şi nici prin strămutarea sau desfiinţarea semnelor de hotar.
Astfel, dacă procesul penal pentru fapta dezincriminată nu a început până la intrarea în
vigoare noului cod, el nu va mai începe. Dacă procesul era deja început, se va dispune achitarea în faza de judecată, în timp ce executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor
judecătoreşti încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Dezincriminarea nu operează însă dacă noua reglementare preia conţinutul acestora sub o altă formă. Spre exemplu, legiuitorul a incorporat infracţiunea de primire de foloase necuvenite, art. 256 din vechea lege, în infracţiunea de luare de mită conform art. 289 din Noul Cod Penal.
S-a renunţat la diferenţierea între infracţiunea de omor calificat şi cea de omor deosebit de grav, iar situaţiile prevăzute de art. 176 lit. d) Vechiul Cod (omorul săvârşit în vederea comiterii sau ascunderii unei tâlhării sau piraterii) sunt încorporate, în parte, în infracţiunea de omor calificat.
S-a renunţat de asemenea la infracţiunea de vătămare corporală gravă astfel încât actele de violenţă care produc suferinţe fizice până în 90 zile intră în conţinutul infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, iar peste 90 zile în infracţiunea de „vătămare corporală”.
2. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, vorbim despre două situaţii:
a) Până la judecarea definitivă a cauzei, situaţie în care se aplică legea cea mai favorabilă sub aspectul pedepsei principale, chiar dacă pedepsele complementare aplicate astfel retroactiv sunt mai severe. Se pot aplica însă chiar legi declarate ulterior neconstituţionale dacă au cuprins dispoziţii mai favorabile şi au fost în vigoare între comiterea faptei şi judecarea definitivă.
Spre exemplu, în cazul infracţiunii de delapidare, se reduce substanţial maximul aplicabil privind pedeapsa închisorii însă va fi incidentă în mod obligatoriu și pedeapsa complementară de interzicere a exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, pedeapsă neprevăzută în vechiul cod.
b) Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive este obligatorie, se apreciază în primul rând prin raportare la sancţiunea principală, chiar dacă pedeapsa complementară sau măsura de siguranţă ar fi mai severă. Dacă însă legea nouă este mai favorabilă doar sub aspectul pedepselor complementare sau al măsurilor de siguranţă, acestea se execută în limitele legii noi.
3. Privind pedepsele aplicabile persoanei fizice, Noul Cod penal, introduce sistemul zilelor-amendă pentru calcularea cuantumului amenzii ce trebuie plătită. Potrivit acestui sistem, reglementat de art. 61 N.C.p., suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.
În cazul în care, cu rea-credinţă, amenda nu este plătită, se înlocuiesc numărul zilelor-amendă conform sistemului o zi-amendă neplătită este egală cu o zi închisoare. Dacă însă executarea pedepsei amenzii nu este imputabilă persoanei condamnate, se prevede înlocuirea prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii (articolele 61-64 N.C.p.).
În cazul unor infracţiuni comise pentru obţinerea unui folos material, judecătorul poate aplica pe lângă pedeapsa închisorii, şi pe cea a amenzii.
Privind pedepsele complementare, pe lângă interzicerea unor drepturi şi degradarea militară, se adăugă o a treia sancţiune – publicarea hotărârii de condamnare. Durata pedepsei interzicerii unor drepturi este micşorată: 1–5 ani potrivit noului Cod Penal, faţă de 1–10 ani în reglementarea anterioară iar sfera drepturilor interzise s-a mărit considerabil potrivit art. 66 N.C.p.; Şi în materia pedepselor accesorii există deosebiri, noul Cod penal leagă conţinutul pedepsei accesorii de conţinutul concret al pedepsei complementare aplicate.
4. În Noul Cod Penal cuantumul pedepsei scade în general dar pluralitatea de infracţiuni se sancţionează mai aspru.
Pentru unele infracţiuni limita superioară a pedepselor este mai mică decât în vechiul cod: de exemplu, pentru rele tratamente aplicate minorului scade maximul de la 15 la 7 ani, pentru furtul calificat scade de la 15 la 10 ani, pentru mărturia mincinoasă de la 5 la 3 ani, pentru hărţuirea sexuală de la 2 la un an, pentru înşelăciune de la 15 la 3 ani.
Pentru alte infracţiuni scade atât minimul, cât şi maximul legal: pentru lipsirea de libertate în mod ilegal pedepsele erau 3-10 ani, acum vor fi 1-7 ani; pentru trafic de minori de la 5-15 ani scad la 3-10 ani închisoare; pentru violare de domiciliu de la 6 luni-4 ani la 3 luni-2 ani; delapidarea era sancţionată cu 1-15 ani închisoare, pe noul cod va fi 6 luni-7 ani.
Pentru un număr mai mic de infracţiuni, creşte minimul pedepsei (şantaj de la 6 luni la un an) iar pentru altele creşte doar maximul legal: la divulgarea secretului profesional şi la evadare creşte de la 2 la 3 ani. Pentru alte infracţiuni cresc ambele limite: la încăierare vechile limite cuprinse între o lună-6 luni se modifică la 3 luni-1 an; cercetarea abuzivă era sancţionată cu 1-5 ani închisoare, noua pedeapsă va fi cuprinsă între limitele 2-7 ani.
Noul Cod penal reglementează în art. 38-45 trei forme ale pluralităţii de infracţiuni: concursul de infracţiuni, recidiva şi pluralitatea intermediară.
La concursul de infracţiuni, vechiul cod consacra sistemul cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil, pe când art. 39 N.C.p. instituie sancţionarea concursului potrivit sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu şi fix.
În cazul recidivei, pedeapsa de la primul termen al recidivei urcă de la 6 luni la 1 an închisoare. Pentru infracţiunea comisă postcondamnatoriu, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracţiune este comisă după ce pedeapsa anterioară a fost executată, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
La fel ca şi în cazul concursului de infracţiuni, noul Cod Penal consacră şi în materia recidivei posibilitatea înlocuirii pedepsei închisorii cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
5. Reglementarea efectelor circumstanţelor atenuante şi agravante în Noul Cod Penal diferă față de vechiul cod.
În cazul detenţiunii pe viaţă, potrivit art. 76 N.C.p., atunci când există circumstanţe atenuante instanţa este obligată să înlocuiască această pedeapsă cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 10 şi 20 de ani (limitele erau de la 10 la 25 de ani potrivit art. 77 C.p.).
Reţinerea circumstanţelor atenuante duce la reducerea limitelor pedepsei (închisoare sau amendă) cu o treime (art. 76 N.C.p.), iar înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda ca efect al circumstanţelor atenuante nu mai este posibilă. Pedeapsa complementară nu mai este afectată de circumstanţele atenuante.
Circumstanţele agravante atrag o agravare facultativă a pedepsei, atât potrivit noului Cod penal cât şi vechii reglementări. Art. 78 N.C.p.. prevede că în cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, sporul aplicabil în cazul închisorii fiind redus de la 5 la 2 ani.
Noul Cod penal aduce de asemenea o reglementare mai detaliată a ordinii de valorificare a cauzelor de atenuare şi agravare.
6. Noul Cod penal renunţă complet la pedepse în cazul minorilor, instituind un sistem sancţionator bazat exclusiv pe măsuri educative.
Potrivit art. 114 N.C.p., faţă de minorul care răspunde penal se ia, de regulă, o măsură educativă neprivativă de libertate: stagiul de formare civică maxim 4 luni, supraveghere pentru o perioadă de 2-6 luni, consemnarea la sfârşit de săptămână pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni, asistarea zilnică timp de 3-6 luni.
Pentru minorii sancţionaţi în trecut şi dacă pedeapsa legală este mai mare de 7 ani, se poate lua o măsură educativă privativă de libertate: internarea într-un centru educativ pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani şi internarea într-un centru de detenţie. Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
În schimb, nemaiexistând pedepse aplicabile minorului, în materia prescripţiei executării sancţiunilor apar reguli noi.